luni, 24 iulie 2023

Ai nevoie de Electrician disponibil Non-Stop pe Zona Bucuresti si Judetul Ilfov?

 Ai nevoie de Electrician disponibil Non-Stop pe Zona Bucuresti si Judetul Ilfov?

Intra pe acest site si contacteaza-i.Baietii sunt o "adunatura" de electricieni si ingineri in electrica super profesionisti si disponibili oricand ai nevoie de electricia.Poti face o programare pe mail sau poti suna directe,indiferent de ora.


https://interventii-electrice-bucuresti.ro/

Acesta este site-ul de unde iti poti gasi electricianul profesionist disponibil NON-STOP.










































Electrician interventii 
Electrician Autorizat
Electrician Interventii rapide
Electrician Autorizat ANRE
Electrician 365
Electrician 247 Bucuresti si Ilfov
Electrician Sector 1
Electrician Sector 2
Electrician Sector 3
Electrician Sector 5
Electrician Sector 6



Interventii Electrice la cel mai inalt nivel de profesionalism.

vineri, 21 aprilie 2023

Ghid de utilizare a descărcătoarelor de supratensiune by Finder

Ghid de utilizare a descărcătoarelor de supratensiune by Finder


Principii generale 




Înainte de a aborda problema complexă privitoare la instalarea, alegerea, montarea şi aplicarea descărcătoarelor (SPD-urilor), trebuie mai întâi prezentate tipurile de descărcătoare existente, împărţirea în zone a spaţiilor şi valoarea tensiunii de ţinere la impuls a aparaturii electronice. Informaţii utile pentru a înţelege mai bine lumea descărcătoarelor (SPD - urilor). În funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, descărcătoarele (SPD) fac parte din Clasa I, dacă sunt destinate limitării supratensiunilor la care este asociat întregul curent sau doar o parte a curentului de trăsnet, din Clasa II, dacă sunt destinate să protejeze aparatele de supratensiuni induse, şi din Clasa III, dacă îndeplinesc un rol de finisare, impunând o "tensiune reziduală" (nivel de protecţie) suportat de aparatura electronică finală.

 În tabel se regăsesc nomenclaturile echivalente:




În textul de faţă vom folosi termenii "Clasă" şi "Tip" fără distincţie între ei. După cum s-a precizat, în funcţie de tipul de protecţie oferit, dispozitivele SPD se grupează în Clase; clasa de apartenenţă indică testul la care descărcătorul (SPD-ul) a fost supus sub aspectul curentului de descărcare. Clasa (de testare) I: din această clasă fac parte descărcătoarele (SPD) testate de către producător cu un generator de formă de undă 10/350 μs. Această formă de undă este cea utilizată pentru a simula prima lovitură de trăsnet şi pentru a determina randamentul SPD-ului sub aspectul curentului de impuls: Iimp. În plus, descărcătoarele (SPD) din Clasa I sunt testate şi sub aspectul curentului nominal In cu forma de undă 8/20 μs tipică supratensiunilor induse. Descărcătoarele (SPD) din Clasa I sunt obligatorii pentru clădirile prevăzute cu paratrăsnet. Acestea se instalează în tabloul principal, la punctul de racordare cu reţeaua electrică. Clasa II: descărcătoarele (SPD) din această clasă sunt testate cu un generator de formă de undă 8/20 μs (specifică supratensiunilor induse) pentru a determina randamentul sub aspectul curentului nominal şi al curentului maxim, respectiv In şi Imax. Aceste descărcătoare se instalaează în tablourile de distribuţie. Clasa III: din această clasă fac parte dispozitivele care îndeplinesc rolul de finisare, cea mai mare parte a energiei fiind eliminată de SPD-urile instalate în amonte. Descărcătoarele (SPD-urile) de Tipul 3 sunt cele mai rapide şi elimină supratensiunile reziduale. Aceste descărcătoare (SPD) sunt testate cu un generator de tip combinat care generează o tensiune în gol, Uoc, cu formă de undă 1.2/50 μs, capabilă să reproducă valoarea de curent nominal In cu formă de undă - 8/20 μs. Aceste descărcătoare se instalează în apropierea aparaturii electrice/electronice finale.




Făcând referire la 62305-1, putem împărţii spaţiul electromagnetic asociat unei descărcări de trăsnet în zone: LPZ (Lightning Protection Zone) – Zone de Protecţie la Fulgerare. Măsurile de protecţie precum LPS, cabluri ecranate, SPD... definesc o zonă de protecţie. Aceste zone sunt caracterizate de variaţii electromagnetice semnificative (de exemplu, intensitate a câmpului electromagnetic, valori ale curentului de trăsnet, valori de supratensiune, etc.) care conduc la prezenţa măsurilor de protecţie. Unei zone LPZ îi va fi atribuit un număr de la 0 la 3, deci LPZ0, LPZ1... cu cât numărul este mai mare, cu atât efectele trăsnetului sunt mai atenuate. LPZ 0A : zone libere. Nu este prevăzută nici un fel de protecţie, dacă există înseamnă că ne aflăm în afara paratrăsnetului. În acest caz ne expunem loviturilor directe la fulgerare, deci, curentul de trăsnet este ridicat, iar câmpul electromagnetic (ELM) nu este atenuat. LPZ 0B : sub dispozitivul captator. Curentul de trăsnet este mic, câmpul ELM nu este atenuat. LPZ 1 : în interiorul clădirii, după primul descărcător (SPD); curentul de trăsnet este limitat, câmpul ELM este atenuat. LPZ 2 : zonă caracterizată de adăugarea unui alt descărcător (SPD). Curentul de trăsnet este ulterior limitat, câmpul ELM este cu mult atenuat. LPZ 3 : adăugăm un alt descărcător (SPD). Ne aflăm în dreptul unei prize sau la interiorul unui dispozitiv electronic.




Cu toate că nu există nici o legătură între ele, împărţirea clădirilor în zone se conchide cu introducerea conceptului de "Categorii de instalare". În acest caz nu este vorba de o împărţire propriu-zisă în zone, ci despre un mod simplu de a înţelege conceptul: împărţirea se face automat deoarece dispozitivele destinate aplicaţiilor "apropiate" de punctul de livrare a energiei electrice trebuie asigurate de către producător astfel încât să poată suporta ca valori minime de supratensiune, valori mai mari decât în cazul dispozitivelor care,de regulă, sunt instalate "mai departe". "Apropiat" şi "depărtat" reprezintă distanţe electrice, nu metrice. Aceasta înseamnă, de exemplu, că nivelul admisibil la impuls al tabloului electric principal trebuie să fie de cel puţin 4 kV, în timp ce nivelul admisibil la impuls al unui calculator, televizor, etc. trebuie să fie de cel puţin 1.5 kV.
















În imaginea precedentă sunt grupate zonele LPZ şi categoriile de instalaţii pentru a rezuma cele expuse până în prezent. Atenţie însă, nu există nicio legătură între ele! Categoria instalaţiei ne furnizează informaţii privitoare la ţinerea la impuls a aparaturii, iar LPZ ne furnizează informaţii privitoare la mărimile electromagnetice asociate unei descărcări de trăsnet.





- Instalaţie de categoria (sau de supratensiune) a I-a: din această categorie fac parte aparatele foarte sensibile la supratensiuni, precum, aparatura electronică (TV, Hi-Fi, modem, PC, PLC, etc.) Pentru aceste aparate, producătorul trebuie să garanteze o tensiune admisibilă de 1.5 kV. 
- Instalaţie de categoria a II-a: din această categorie fac parte aparatele cu o tensiune admisibilă la impuls de 2.5 kV, precum aparatele portabile sau electrocasnicele. 
- Instalaţie de categoria a III-a: se referă la aparatele care fac parte dintr-o instalaţie fixă, precum întrerupătoare, prize, tablouri electrice, etc. pentru care tensiunea admisibilă corespunde valorii de 4 kV. 
- Instalaţie de categoria a IV-a: din această categorie fac parte dispozitivele instalate în amonte de tabloul de distribuţie, spre exemplu contoarele. Tensiunea admisibilă la impulsa acestora este egală cu 6 kV. 

Nivelul de imunitate,
 tensiunea admisibilă (suportată) şi paguba economică Putem concluziona spunând ca toate echipamentele electrice şi electronice se caracterizează printr-o valoare de tensiune care indică nivelul de imunitate la supratensiuni: atâta timp cât supratensiunea se află sub nivelul de imunitate a aparaturii, nu există niciun fel de problemă. Dacă supratensiunea depăşeşte cu puţin această valoare, pot apărea disfuncţionalităţi ale aparatului, iar la valori mai mari sau repetitive, izolaţiile componentelor sunt supuse stresului, reducând viaţa utilă a acestuia; la un nivel de supratensiune foarte ridicat, poate apărea o defecţiune permanentă.






Deseori, supratensiunile pot fi de aşa natură încât să nu deterioreze imediat aparatul şi prin urmare, nu ne dăm seama de prezenţa lor. Supratensiunile repetate de intensitate mică compromit rigiditatea dielectrică a izolaţiilor, reduc viaţa utilă a aparatului şi prin urmare, tensiunea admisibilă a dispozitivului. Dacă supratensiunea depăşeşte tensiunea admisibilă a izolaţiei solide (stresate) izolaţia cedează, iar aparatul se defectează permanent. Imaginaţi-vă acum un invertor conectat la o linie, supus la supratensiuni continue cu valori care nu duc la defecţiuni, ci la stresarea izolaţiilor. Decidem să adăugăm în paralel un alt invertor. La prima furtună, cel vechi se defectează, cel nou încă funcţionează...De ce? Din cauza supratensiunilor repetate, izolaţia primului invertor s-a slăbit aşa încât a permis defectarea permanentă a aparatului imediat ce impulsul provenit de la reţea i-a provocat cedarea. Cel de-al doilea, mai nou, continuă să funcţioneze deoarece nivelul supratensiunii nu era atât de crescut încât să îl distrugă dintr-o singură lovitură. Concluzionăm această parte introductivă luând în calcul şi aspectul economic: dincolo de defectarea aparatului, nu este numai costul înlocuirii lui, care de cele mai multe ori constituie paguba cea mai mică, ci trebuie luată în calcul paguba economică cauzată de lipsa serviciului. Dacă, spre exemplu se defectează serverul pentru rezervări al unei agenţii de turism, avem o pagubă ce constă în faptul că activitatea de lucru nu poate fi desfăşurată. Să ne gândim atunci cum ar sta lucrurile în cazului unui aeroport ! Prin urmare, descărcătorul (SPD-ul) este întotdeauna convenabil din punct de vedere economic. Cu siguranţă nu trebuie să uităm că o supratensiune poate provoca pagube mult mai grave, cum ar fi decesul unor persoane, incendierea unor clădiri rezultând în pierderi de lucruri de valoare sau oprirea unei maşini dintr-o linie de montaj, aspecte care nu pot şi nu trebuie să fie neglijate în faza de proiectare a unei instalaţii electrice.

Supratensiunile 

Supratensiunile dintr-un sistem electric pot fi endogene sau exogene: primele se referă la supratensiunile de manevră, supratensiuni care există în mod normal în reţeaua electrică şi iau naştere ca urmare a funcţionării normale a instalaţiei. Cea de-a doua categorie desemnează supratensiunile de origine atmosferică.


Supratensiunile de manevră Supratensiunile de manevră iau naştere ca urmare a funcţionării normale a liniilor electrice, spre exemplu ca urmare a manevrării întreruptoarelor (pornire sau oprire), sunt cauzate de variaţii bruşte de sarcină (inserarea de sarcini mari), oprirea sau pornirea motoarelor sau de variaţii bruşte în reţea, precum scurtcircuitele. Evoluţia supratensiunii este oscilatorie diminuată, cu tranziţii foarte abrupte a căror durată poate fi de ordinul μs. În această categorie putem include supratensiunile cu frecvenţă industrială cauzate de defecţiuni la posturile de transformare sau de-a lungul liniei. Faţă de primele, se diferenţiază prin durata mult mai mare şi prin frecvenţa de 50-60 Hz. Aceste supratensiuni se caracterizează prin intensităţi care variază între 2.5÷4 kV. Ele se află întotdeauna pe liniile de distribuţie.





Supratensiunile de origine atmosferică 


Supratensiunile de origine atmosferică iau naştere atunci când izbucneşte un trăsnet în timpul unei furtuni. Trăsnetul izbucneşte ca urmare a acumulării de sarcini negative în nori şi pozitive la sol, între care se formează un câmp electric mai mare decât rigiditatea dielectrică a aerului care permite descărcarea. În general, după prima lovitură de trăsnet mai apar 3 sau 4 descărcări succesive (vezi cap. 1). Supratensiunile pot fi "conduse", atunci când trăsnetele lovesc direct o linie electrică, sau "induse", atunci când trăsnetele cad în apropierea unei clădiri sau a unei linii. Câmpul electric generat de trăsnet, invadând conductoarele, creează supratensiuni dăunătoare pentru dispozitivele conectate la acestea.




Supratensiunile induse Se ştie că un câmp magnetic variabil induce într-un circuit un curent... În prezenţa unui trăsnet avem un câmp electromagnetic mare, puternic variabil, iar conductoarele electrice ale unei clădiri formează un circuit (spirală) de dimensiuni care nu pot fi ignorate. Câmpul electromagnetic al trăsnetului creează efecte dezastruoase dacă se concatenează la o spirală cu diametru mare. Nu este dificil să ne imaginăm o spirală mare, trebuie doar să ne gândim la linia de alimentare a calculatorului şi la linia de telefon care se conectează la modemul conectat la rândul lui la calculator. În cazul unei lovituri de trăsnet directe asupra structurii, curentul detrăsnet care este descărcat în sol prin intermediul firului de pământare, produce prin cuplajul inductiv, în spirala descrisă anterior, o supratensiune U = Lm·di/dt unde Lm: inductanţa mutuală a spiralei di/dt: panta formei de undă În funcţie de dimensiunea spiralei, supratensiunile pot depăşi 10 kV !




Fenomenul de inducţie apare şi la conductoare rectilinii, nu neapărat dispuse de aşa manieră încât să formeze o spirală, spre exemplu între un conductor şi pământare. Imaginaţi-vă o linie electrică: dacă un trăsnet cade în apropierea unei linii de distribuţie, câmpul său electromagnetic variabil induce asupra acesteia supratensiuni care se propagă de-a lungul liniei, la fel cum se petrece în cazul loviturii de trăsnet directe prezentate în continuare.


Lovitura de trăsnet directă 

Dacă un trăsnet loveşte o linie electrică, curentul de trăsnet (şi supratensiunea asociată lui) se propagă în cele două direcţii ale liniei, divizându-se în părţi egale. Prin propagare, acesta se modifică sub aspectul formei şi intensităţii, invadând instalaţiile pe care le întâlneşte.






În sfârşit, supratensiunile pot fi comune, dacă ne referim la cele dintre conductorul de fază şi pământare, sau diferenţiale, dacă ne referim la cele dintre conductoarele active.





3 - Funcţionarea unui descărcător (SPD) 
Pentru a înţelege funcţionarea unui descărcător (SPD), presupunem mai întâi că dispunem de unul ideal a cărui funcţionare o descriem. Ulterior, vom compara funcţionarea descărcătorului (SPD-ului) ideal cu cel real. Descărcătorul ideal poate fi descris imaginându-ne că avem o cutie mare al cărei conţinut nu îl cunoaştem, legată, de exemplu, între L-PE, cu o impedanţă (Z) infinită pentru a nu altera funcţionarea instalaţiei.





Apariţia unei supratensiuni determină scăderea rapidă la 0Ω a impedanţei la capetele cutiei permiţând "absorbirea" curentului asociat supratensiunii. Cu cât supratensiunea este mai mare, cu atât impedanţa este mai mică şi mai mare curentul drenat. Deci, putem să ne imaginăm un întrerupător deschis la interiorul cutiei, care în prezenţa unei supratensiuni se închide scurtcircuitând circuitul în aval, protejându-l. Drenajul supracurentului se face menţinând constantă tensiunea la capetele cutiei. Dacă această tensiune este compatibilă cu nivelul de imunitate şi de izolaţie a aparaturii, aceasta din urmă nu se va deteriora.





Putem aşadar să identificăm trei faze de funcţionare ale descărcătorului (SPD-ului), în care mărimile luate în calcul constituie parametri de alegere a produselor din catalog.

1) Faza iniţială. 

Să presupunem că avem cutia instalată între un conductor activ şi pământare (dar poate fi instalat şi între două faze sau între fază şi neutru). La capete avem tensiunea nominală a sistemului (Un), care poate varia în timp, într-un interval de toleranţă, în funcţie de distribuitor (în Italia +10% -15%); din acest motiv, este prevăzută o tensiune de funcţionare continuă Uc, care rămânând în intervalul de toleranţă, asigură ca SPD-ul să nu intervină. Introducem acum conceptul de "Tensiune de funcţionare continuă" Uc. Este acea valoare a tensiunii care poate fi aplicată asupra unui descărcător (SPD) pentru o perioadă de timp definită, în care, cu siguranţă, acesta nu intervine. În cazul sistemelor TT şi TN Uc ≥ 1.1 Un În cazul sistemelor IT Uc ≥ √3 Un În această fază, descărcătorul ideal are o impedanţă infinită, în timp ce descărcătorul real are o impedanţă foarte mare. Aceasta înseamnă că descărcătorul ideal nu este traversat de curent înspre pământare, în timp ce descărcătorul real este în permanenţă traversat de un curent de fugă (depinde de componentele folosite la realizarea SPD-ului) înspre pământ cu Ic: curent de funcţionare continuă. Acest curent este de ordinul μA. În această fază trebuie să ţinem cont şi de UT (T = TOV - Temporary Transient Overvoltage) adică de supratensiunile temporare prezente pe linie, datorare defecţiunilor din reţeaua distribuitorului (supratensiuni de manevră). Aceste supratensiuni trebuie suportate de către descărcător (SPD). 2) Durata supratensiunii. Descărcătorul îşi reduce propria impedanţă pentru a drena curentul şi a menţine constantă tensiunea la capete. În această fază, este importantă valoarea tensiunii reziduale (Ures) care se măsoară la capetele descărcătorului (SPD-ului) în timpul intervenţiei lui. Această valoare se identifică cu ajutorul Up: nivelul de protecţie. Up este o valoare de tensiune aleasă dintr-o scară de valori normale, imediat superioară valorii Ures (ex: Ures = 970 V, Up = 1000 V). Este important ca Up să fie mai mică decât tensiunea admisibilă a izolaţiilor aparatului de protejat. Această valoare de tensiune este aferentă curentului nominal de descărcare, care prin tipul de testare, ia forma de undă 8/20 μs. În aceasta fază este importantă valoarea curentului nominal de descărcare: In. In: valoarea de vârf a curentului pe care SPD-ul o poate suporta în condiţii normale. Acest curent este definit testând descărcătorul cu un curent cu forma de undă 8/20 μs. Altă valoare importantă este Imax, care corespunde valorii de vârf a curentului maxim pe care descărcătorul (SPD-ul) îl poate gestiona cel puţin o dată fără a se defecta. De regulă, este valabilă relaţia: Imax / In = 2 3) Faza de încetare a fenomenului. Descărcătorul, la finele intervenţiei sale, este traversat de curent la 50 Hz alimentat de circuitul în care s-a inserat: curent subsecvent. Se poate întâmpla ca descărcătorul (SPD-ul) să nu se poată reporni (caracteristică tipică SPD-urilor cu declanşare automată). Normativul produsului a definit Isx ca reprezentând curentul maxim pe care dispozitivul poate să îl suporte şi să îl atenueze singur, la prima trecere prin zero a semiundei. Această valoare a curentului, tipică eclatoarelor, care, în general, îşi găsesc aplicare la conexiunea dintre N-PE, trebuie să fie mai mare sau egală cu 100 A. Isx este un curent pe care descărcătorul (SPD-ul) îl poate gestiona şi stinge automat: dacă curentul de scurtcircuit al instalaţiei în care este montat descărcătorul este mai mare decât Isx, descărcătorul (SPD) trebuie să fie protejat prin folosirea de dispozitive adecvate (de exemplu, siguranţe fuzibile) pentru a garanta stingerea arcului. Dacă Icc < Isx putem să nu protejăm descărcătorul (SPD-ul), însă, dat fiind că durata lui Isx nu poate fi cunoscută cu exactitate, ar putea interveni diferenţialul, deconectând toată instalaţia. Prin urmare, ar fi bine să folosim întotdeauna siguranţe fuzibile de protecţie.

Tipuri de descărcătoare (SPD-uri) Există 3 familii de SPD-uri: a) Cu comutaţie sau cu declanşare. În acest caz, elementul principal îl constituie eclatorul. Există şi descărcătoare cu tiristor. b) Cu limitare. Este cea mai utilizată tehnologie: varistor sau diode zener (sau transzorb). c) De tip combinat. Se obţine din conexiunea în serie sau în paralel a primelor două.



Lăsând la o parte tehnologiile "cu siliciu" transzorb, Triac, etc., descărcătoarele (SPD-urile) pentru liniile de electricitate se realizează conectând corect varistoarele şi eclatoarele. Să analizăm în detaliu aceste două componente pentru a înţelege modalitatea lor de funcţionare şi caracteristicile descărcătoarelor (SPD) realizate cu aceste componente.

EclatorulEclatorul este un dispozitiv care, în configuraţia sa cea mai simplă, este realizat cu doi electrozi separaţi prin aer. Când apare o supratensiune, între cei doi electrozi se stabileşte un arc electric. Valoarea tensiunii de declanşare a arcului electric depinde, atât de distanţa dintre cei doi electrozi, cât şi de condiţiile ambientale: temperatură, presiune atmosferică şi poluarea aerului. Aceasta înseamnă că tensiunea de declanşare a arcului este puternic condiţionată, pe lângă distanţă, de alte trei variabile.

Eclatorul utilizat la descărcătoarele (SPD) este denumit a fi "cu gaz" deoarece electrozii sunt conţinuţi într-o ampulă închisă, care conţine gaze rare, precum argon şi neon, care menţin tensiunea de declanşare la valori constante. În general, datorită acestei caracteristici de fabricaţie, eclatorul cu gaz este numit şi "GDT": Gas Discharge Tube.


Principiul de funcţionare 

Eclatorul cu gaz sau GDT-ul poate fi descris ca fiind o rezistenţă variabilă, care, în intervalul de 100ns, îşi modifică valoarea trecând de la câţiva GΩ, în stare de repaus, la valori mai mici de Ohm în timpul unei supratensiuni. Descărcătorul revine la starea sa iniţială cu impedanţă mare după ce supratensiunea s-a redus. Analizând Figura 4a, putem observa că tensiunea de la capetele eclatorului urcă până la tensiunea de efluviu V1, iar mai apoi trece la tensiunea de declanşare, care corespunde valorii V2. La atingerea acestei valori, de obicei cuprinsă între 70 şi 200 V, GDT-ul se porneşte; curentul despre care vorbim poate varia între 10mA şi aproximativ 1.5 A. Acest fenomen, de durata A, se sfârşeşte prin a trece în modul cu arc, de durata B, la care îi corespunde o creştere a curentului datorate unei tensiuni foarte reduse, egală cu tensiunea de arc, variabilă între 10 şi 35 V. Odată cu reducerea supratensiunii, se reduce şi curentul care pătrunde în descărcător până la o valoare necesară pentru a menţine activă "modalitatea cu arc". Odată cu stingerea curentului din eclator, creşte tensiunea de la capete până la o valoare egală cu tensiunea de stingere V4. Figura 4a arată evoluţia tensiunii în faza de descărcare a GDT-ului, iar Figura 4b arată evoluţia curentului în funcţie de timp atunci când GDT-ul limitează o supratensiune de tip sinusoidal, în timp ce Figura 4c este rezultatul combinării graficelor de tensiune şi de curent în funcţie de timp.


Pentru a înţelege de ce eclatoarele sunt definite ca fiind dispozitive cu "comutaţie" şi totodată pentru a înţelege diferenţele de funcţionare în comparaţie cu varistoarele, simplificăm Figura 4a în Figura 5, în care distingem doar 3 faze:




Faza 1: Descărcarea nu este declanşată (circuit deschis) Faza 2: Se produce descărcarea, iar curentul trece prin SPD. La tensiunea de declanşare (Uin ), căreia îi corespunde nivelul de protecţie Up al descărcătorului, tensiunea la capetele SPD-ului scade la nivelul Ures care coincide cu tensiunea de arc. Aparatura protejată de un descărcător (SPD) cu comutaţie, va fi, aşadar, supusă unei supratensiuni corespunzătoare nivelului Uin . Faza 3: Stingerea arcului.

Evoluţiile tensiunii (curba în sus) şi a curentului (curba în jos) măsurate în timpul intervenţiei GDT-ului, obţinute cu un generator de tip combinat în laboratoarele Finder. În acest caz,valoarea maximă a tensiunii este de circa 3600 V, în timp ce evoluţia curentului este de circa3000 A. Curentul subsecvent După cum s-a menţionat anterior, tensiunea la capetele GDT-ului este foarte mică şi coincide cu tensiunea de arc, în timp ce curentul este foarte mare. În timpul descărcării, tensiunea de la capetele GDT-ului (Ures) atinge valori foarte joase, apărând riscul ca tensiunea de reţea, fiind mai mare decât Ures, să menţină dispozitivul pornit, făcând astfel mai greoaie sau chiar imposibilă stingerea arcului. De fapt, arcul poate să se menţină la încetarea supratensiunii fiind susţinut de tensiunea de circuit, iar curentul către pământ, definit curent subsecvent, poate să se menţină timp îndelungat. Curentul subsecvent coincide cu curentul de scurtcircuit al instalaţiei în punctul de instalare a eclatorului, fără reducerea de tensiune provocată de prezenţa arcului.



Descărcătoarele (SPD-urile) conectate între neutru şi PE în sistemele TT sau TN trebuie să permită, după intervenţia lor, un curent subsecvent cu frecvenţă industrială, mai mare sau egală cu 100 A. În caz de valori mari ale curentului de scurtcircuit în punctul de instalare a eclatorului trebuie introduse protecţii de curent maxim, care să intervină când arcul nu se stinge în mod spontan, sau trebuie utilizate SPD-uri cu conexiune internă de tip serie între varistor şi GDT (a se vedea pagina 22, exemplu SPD: 7P.01.8.260.1025). Varistorul Varistoarele sunt dispozitive utilizate pentru protecţia la supratensiuni, realizate dintr-o pastă ceramică sau particule de oxid de zinc (MOV) sau oxid de magneziu sinterizat. Pot fi percepute ca nişte rezistenţe care îşi schimbă valoarea în funcţie de tensiunea aplicată la capete: la creşterea nivelului de tensiune, rezistenţa se diminuează.


Fiind realizate din particule metalice, varistoarele, atunci când sunt supuse unei tensiuni, sunt întotdeauna traversate de un curent de fugă. De aceea se spune că varistorul este întotdeauna pornit ("ON") şi deseori lucrează şi cu variaţii mici de tensiune (zonă cu curent mic). Cu trecere timpului, particulele metalice se sudează între ele creând noi căi pentru curentul de fugă Ic, care crescând în valoare, duce la supraîncălzirea şi defectarea varistorului. În condiţii normale de funcţionare, cu puţine intervenţii de protecţie a varistorului, creşterea Ic se petrece după mulţi ani de funcţionare.



Putem reprezenta evoluţia rezistenţei varistorului în funcţie de tensiune şi, în special, schimbarea sa rapidă în prezenţa unei valori prestabilite.


Descărcătoarele cu varistoare poartă denumirea de descărcătoare cu "limitare" deoarece se caracterizează prin capacitatea de a menţine constantă tensiunea la borne în timpul absorbţiei supratensiunii, aceasta fiind o caracteristică proprie varistoarelor

Comparând - Figura 8 cu - Figura 5, se pot observa diferitele comportamente de funcţionare în comparaţie cu un eclator: în Figura 5 se observă funcţionarea “ON-OFF”, adică la o tensiuneUin intervine GDT-ul cu o rupere bruscă. În Figura 8 se observă o limitare graduală, deoarece varistorul îţi modifică propria rezistenţă proporţional cu tensiunea de la capete. Tensiunea de la capete rămâne constantă cu toate că curentul creşte, iar trecerea în zona de conducţie se face în puţine ns. În Figura 9 este prezentată evoluţia tensiunii reziduale la capetele varistorului, în funcţie de modificarea curentului care îl traversează. Tensiunea reziduală la capetele varistorului depinde de geometria şi de grosimea pastilei termice, care dimensionată adecvat, permite proiectarea unui descărcător (SPD) cu randamente şi aplicaţii diferite.

În următoarea imagine, sunt comparate caracteristicile componentelor cu comutaţie şi limitare identificate în timpul unor teste de laborator: cu albastru GDT-ul (eclatorul), cu roşu varistorul. Se observă cum, acesta din urmă începe să funcţioneze încă de la tensiuni joase, motiv pentru care este montat între fază şi neutru.





Daca ai nevoie de un Electrician Autorizat si care este disponibil Non-Stop pe zona Bucuresti 
si judetul Ilfov ai aici un link catre un site de profesionisti in ale electricii.
Electrician Non-Stop Bucuresti.
https://interventii-electrice-bucuresti.ro/











marți, 20 august 2019

Codul culorilor pentru conductori electrici - la 230 si 400 V pentru joasa tensiune

Codul culorilor pentru conductori electrici -monofazat si trifazat



Culorile pentru faza,nul si nul de protectie  pentru instalatii mono-fazice sunt cele din poza de mai jos cu mici precizari,cum ar fi culoarea conductorului de faza care poate fi rosu uneori ,spre exemplu o faza de intoarecer din lampa in intrrupator.

Mare atentie pentru  ca pe piata din Romania sunt foarte multi imbecili ,deci masurati inainte si nu va bazati ca cineva sa respecte obligatoriu aceste culori.Paza buna ........



Culorile pentru instalatii trifazate sunt cele din poza de mai jos.






Faza se mai marcheaza si cu urmatoarele culori :


Pentru aceste culori de faza exista o singura regula ,si foarte importanta:daca din L1 se pleaca spre exempluc cu Mov,toate circuitele pe acea faza vor fi facute cu Mov.La fel si pentru celelalte faze ,respectiv L2 si L3.
Atentie mare ca la orice aparat aveti marcata faza cu L,daca este mono-fazat si L1 L2 si L3 la cele trifazate.Acest L provine din limba engleza si inseamana live wire (fir sub tensiune ,fir "viu" sa zicem asa).

Nulul este marcat cu N de la Neutru>Neutral si la noi Nul.



Marcarea barelor (platbanda) si conductoare neizolate.


Barele si conductoarele neizolate se marcheaza conform figurii de mai jos.




Pentru conductoarele cu sectiuni mai mari (35 mmp in sus) se poate folosi aceiasi culoare cu conditia ca fiecare capat al conductorului sa fie marcat cu culoare corespunzatoare.Marcajul se face cu mansoane,bandizolir,termocontractant ,etc si se face pe o lungime intre 15 si 100 mm.

Sa zicem ca avem 5 conductoare de 35 mm.
Faza L1 va fi marcata cu Maro
Faza L2 va fi marcata cu Negru
Faza L3 va fi marcate cu Gri
Nulul cu Bleu
PE-N cu Verde-Galben si Bleu (daca avem nulul comun cu PE)
PE cu verde-galben.

















Daca ai nevoie de un Electrician Autorizat si care este disponibil Non-Stop pe zona Bucuresti 


https://interventii-rapide.ro/

electrician autorizat bucuresti

Normativ I-7 2011

Se aplica la proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor electrice aferente tuturor cladirilor, indifernet de forma de proprietate.

Acest normativ are ca ultima data cand a fost revizuit 14 noiembrie 2011 si este inca valabil in 2019.
Normativul I-7 este o lege dar si un indrumar catre Standardele (foste stasuri) europene ,care primeaza aceastui normativ.Ultimele reguli,legi,obligatii in ale instalatiilor electrice le gasiti in cele mai noi standarde.Atentie,standardele sunt peste normativ chiar si ne traduse in limba romana.
Un standard gen SR HD care inseamna 
harmonised standard (standard armonizat) trebuie respectat in toate statele membre ale UE.Este obligatoriu nu optional.

Un standard armonizat este un standard european dezvoltat de o organizație europeană de standarde recunoscută: CEN, CENELEC sau ETSI. Acesta este creat în urma unei solicitări a Comisiei Europene către una dintre aceste organizații. Producătorii, alți operatori economici sau organismele de evaluare a conformității pot utiliza standarde armonizate pentru a demonstra că produsele, serviciile sau procesele respectă legislația UE relevantă.

Referințele standardelor armonizate trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Scopul acestui site web este de a oferi acces la cele mai recente liste de referințe ale standardelor armonizate și a altor standarde europene publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOEU).
SR-urile ,chiar netraduse in limba romana primeaza normativului sau il completeaza (cu notiunea de obligativitate) daca au fost acceptate de ASRO prin metoda notei de confirmare.Majoritatea (proportie de 99%). sunt acceptate.
Desi pentru multa lumea acest lucru este greu de digerat ,pe buna dreptate as mai adauga,asta este legea statului roman si al uniunii europene.

Normativul I-7 se poate download-a de AICI
gratis.

Desi normativul i-7 2011 abroga (adica anuleaza) urmatoarele normative
I7/2002; I7/2-2002; STAS 1612;1606/2001, GP 052/2000 si I20 din anul 2000 (paratrasnet)
mai exista si azi oameni care proiecteaza case dupa aceste norme inexistente,asta ca sa va dati seama in ce tara traim,unde proiectatii nu au aflat inca ca sa schimbat legea.Ce e si mai dubios este faptul ca aceste proiecte sunt date catre primarie pentru a fi aprobate .Si surpriza mare e data de faptul ca ele vin stampilate si aprobate si gata de pus in opera.

UPDATE NORMATIV I-7 2011 
Normativ i7 - Editia a 2-a - 2023

Normativ pentru proiectarea, executia si exploatarea instalatiilor electrice aferente cladirilor - I 7-2011, 

Ediția 2 - completată cu Ordinul nr. 959/2023 

Formă aplicabilă din 12 iulie 2023 

Se poate cumpara de aici
Contact@interventii-electrice-bucuresti.ro



Pe acest canal de Youtube puteti vedea filmulete cu si despre electrica,electriciate si electricieni.

https://www.youtube.com/user/Proiectediversediy






duminică, 16 iunie 2019

Cleste patent combinat extragere suruburi rupte ENGINEER PZ-59 Patentul Minune

Cleste patent combinat extragere suruburi rupte ENGINEER PZ-59


Aveti mai jos 2 filmulete cu acest patent.Eu personal l-am numit patentul minune pentru ca intradevar este o minune a tehnici.Nu este nici singurul si nici ultimul patent de acest fel dar aceasta are un avantaj fata de celalalte produse similare de pe piata : otelul japonez de inalta calitate.
Acest patent nu ar trebui sa lipseasca din nici o trusa de electrician.De foarte multe ori am avut probleme cu desfacerea unor suruburi imbatranite sau cu capul distrus.De cand am acest patent nu ramane nici un surub nedesfacut.
Este de foarte mare ajutor la taiat de conductori electrici de cupru sau chiar la taiat sarma de otel.Poti taia chiar si cuie sau suruburi fara probleme.

Va las si link-ul importatorului pentru cei care doriti sa il achizitionati.
De aici se poate cumpara patentul Engineer PZ-59 






https://interventii-rapide.ro/
https://interventii-rapide.ro/

marți, 7 mai 2019

Cositorirea conductorilor de cupru.Da sau nu?

Cositorirea conductorilor de cupru.Da sau nu?



Desi discutia e lunga si interminabila cositorirea nu este buna si nici nu aduce nimic bun.Mai jos o sa atasez cateva filmulete ,pe care va rog sa le vizionati pana la capat,in care explic exact de ce nu este ok sa cositoresti.
Discutiile au inceput de la Normativul I-7 din 2002 care ne spune sa cositorim iar cel din 2011 (cel in vigoare si azi) nu se mai mentioneaza cositorirea.Multi au crezut ca daca sa scos nu inseamna ca este interzisa.O sa vedeti in filmuletele atasate care sunt dezavantajele cositoririi conductorilor de cupru si o sa insir cateva si aici.

1.Creste rezistenta (R) totala a instalatiei electrice.Cu cat rezistenta totala a unei instalatii electrice este mai mare cu atat protectiile (sigurante automate,disjunctoare,MCB,RCD,RCCB,RCBO) functioneaza mai greu vs timp de reactie.

2.Incalzirea conductorul peste 150 grade celsiusi face ca acesta sa piarda din calitatile electrice si fizice,modificanduise maleabilitatea .El devine mai rigid fiind foarte expus la rupere.

3.Incalzirea conductorului de cupru prin cositorire afecteaza si izolatia din PVC si VPE.Conductorii de cupru nu trebuiesc incalziti mai mult de 70 de grade,altfel izolatia lor isi pierde din proprietati.Atasez si o poza pe tema asta.

Nu mai pomenim aici de timpi de lucru si de periculozitatea cositoririi.


Instalatiile electrice se executa de catre personal calificat.Instalatia electrica si cea de gaze nu se face in regim DIY.
















Daca ai nevoie de un Electrician Autorizat si care este disponibil Non-Stop pe zona Bucuresti 





Circuit electric Cap Scara si Cap Cruce.Cum Functioneaza?



Circuit electric Cap Scara si Cap Cruce.Cum Functioneaza?

In filmulete de mai jos se explica clar (zic eu ) cum fuctioneaza un circuit cap-scara si cap-cruce.
Un circuit cap-scara are ca rol pornirea si oprirea unei lampi din 2 puncte distincte,spre exemplu inceputul si sfarsitul unei scari,ca sa nu mai cobori pentru a stinge lumina.De aici ii si vine denumirea de CAP-SCARA.Un circuit cap scara este compus din 2 intrerupatoare (comuntatoare) cap scara.Adica aceasta are doua puncte de aprindere/stingere .Exista acest circuit si cu 3 sau 4 comutatoare.De retinut ca un circuit cu 3 comutatoare are la mijoc un comutator cap-cruce si la capete 2 cap-scara.Chiar daca mai adaugam comutatoare la capete vor ramane obligatori cap-scara si la mijloc se introduc numai cap-cruce,indiferent de numarul lor.
Pentru orice probleme la instalatia electrica consultati un electrician.Instalatiile electrice si cele de gaze nu se fac in regim DIY.








Daca ai nevoie de un Electrician Autorizat si care este disponibil Non-Stop pe zona Bucuresti